apa, sare si faina sau asteptandu-l pe Mos Craciun

Ce poate fi mai frumos decat sa redevii copil si sa-l astepti pe Mos Craciun...

Dar cum nu e fun de loc sa-l astepti pe mosu` numarand zilele-n calindar si uitandu-te pe geam ca tot nu ninge....trebuie sa gasim ceva constructiv de facut. Ceva care sa ne implice si pe noi si pe copii "adoptati" din vecini. Si cum pe la casa oricarui om gospodar se gaseste apa din belsug, putina sare si in completare niste faina se poate porni la treaba. 

Deci: 

se ia un lighenus ( al nostru era din inox), o cana pt masurat, un sucitor, o planseta de lucru, forme de taiat, o tava tapetata cu hartie de copt, o gasca de copii si multa veselie si se purcede la treaba.

In lighenus se depoziteaza urmatoarele: o cana de faina, o jumatate de cana de apa si o jumatate de cana de sare (de mare, de himalaia, de muraturi, iodata, de care se gaseste pe la casa omului gospodar) si,

pentru o mai mare eficienta depozitarea se face dupa cum urmeaza:  intai apa, apoi sarea, se amesteca pana se dizolva (mai ales daca la casa omului se gaseste doar sare mare), apoi se adauga faina, se amesteca in continuare pana obtinem un aluat foarte maleabil, ce se poate intinde pe planseta de lucru. Daca aluatul este prea moale se mai adauga faina, atat cat este nevoie. Aluatul nu trebuie sa se lipeasca pe planseta.

Se intinde o foaie de jumatate de cm si incepem sa taiem diverse forme, ce avem la indemana, un bradut, o stea, un mos, un ingeras, un ren, o saniuta etc. Daca nu avem nicio forma la indemana luam un cutit mic si le "desenam" pe foaia de aluat,  dupa imaginatie, cel mai simplu sunt de facut bradutii si globuletele. 

Globuletele se fac sub orice forma, routunde, ovale, romb, stea,  dar trebuie sa le lasam si o codita pentru agatat. 

Inainte sa dam formele la cuptor, luam o scobitoare si le facem o gaura mica pentru a putea sa le agatam ulterior.  Figurinele noastre se coc la 150-170 grade (temperatura minima a cuptorului) coacerea dureaza circa 30-40 de minute, pana cand formele se desprind singure de pe hartie. 

Cand sunt gata se scot din cuptor si se lasa la racit, pe hartia de copt sau desprinse de pe hartie. 

Si gata...

Sau nu chiar gata.....urmeaza runda a doua...

Se ia un set de tempera sau orice alte culori  pe baza de apa sau de ulei,  pensule, o gasca de copii voiosi si se trece la pictarea figurinelor.

Si uite asa, bradul nostru se umple cu tot soiul de decoratiuni facute de noi.

Acum 3 sau 4 ani tot cu "apa, sare si faina"  am facut martisoare, care au rezistat pana azi.

In curand, cand mesterul fotograf isi va face timp sa pozeze si sa developeze capodoperele noastre o sa revenim cu poznele. 

Pana una alta, pentru mai multa inspiratie  http://www.katyelliott.com/blog/2009/11/diy-salt-dough-ornaments.html

din nou raw si tot mai raw

V-am spus cat ador sa am dreptate? Poate nu v-am spus, dar daca nu v-am spus, va spun acum ....iubesc sa am dreptate...nu la modul egoist sa caut sa am dreptate cu orice pret....dar imi place cand altii gandesc ca mine si logica bunului simt functioneaza si la altii nu numai la mine......YESSSSSSSSSSS

Citeam pe internet, sfantul internet, ca unii oameni care cocheteaza cu raw veganismul isi pun aceleasi intrebari ca si mine legate de eco, bio si organic.

Un exemplu ar fi untul de cacao...de ce pe un site gen www.driedfruits.ro untul de cacao are un pret in jurul valorii de 30 lei kg iar pe alte situri care se vor distribuitoare de produse eco, bio,organice untul de cacao ajunge pana la 160 lei kg.

Si acum sa citam din clasici (imi cer scuze ca nu am permisiunea sa folosesc comentariul, sper s-o obtin intre timp (asta se intampla in 29.11), intre timp Adrian Oprea mi-a dat azi (3.12 ) ok-ul sa folosesc comentariul lui)

Iata ce spune Adrian:

"In primul rand," magicul" cuvant BIO, de care se abuzeaza in opinia mea, e prea putin verificabil la modul real, avand in vedere multitudinea de producatori care furnizeaza produsele agricole si pe de alta parte si nu de putine ori, de onestitatea celor care distribuie aceste produse catre utilizatorul final, incepand cu producatorul si continuand cu intreg lantul de intermediari. Si tot din considerentul lipsei de onestitate in acest lant, sincer, cel putin pe mine, nu ma linisteste foarte mult un certificat care poate foarte bine sa nu aiba acoperire reala in ceea ce sustine. Cam atat despre capitolul BIO.

Si acum subiectul unt de cacao. Aromele si gustul ca si la multe alte produse pot sa difere in functie de soiul plantei care a produs fructele, de regiunea in care acesta a fost cultivat, de structura solului in care se cultiva, de perioada in care s-a recoltat, de gradul de coacere, de procedeul tehnologic (metoda) de prelucrare (de extragere) si asa mai departe. Nu mai vorbesc de faptul ca in producerea untului de cacao, exista etapa de dezodorizare, care elimina mirosul extrem de intens al untului brut si care probabil ar fi deranjanta in produsele finale. Untul de cacao este produs din boabele de cacao fermentate, prajite, si presate (pot sa existe si metode fara prajire probabil – dar eu nu am gasit) asa ca untul acesta nu este raw. Untul de cacao este una dintre cele mai stabile grasimi cunoscute, asa ca, in afara unor antioxidanti (de obicei naturali) care se adauga pentru a evita rancezirea, untul se poate pastra fara sa-si piarda calitatile intre 2 si 5 ani.

Si acum la final sa luam in discutie subiectul mai delicat al diferentelor de pret. Preturile la producatorii externi (China, India, Africa etc.) variaza intre 2 si 10 lei/kg (cine nu ma crede, il rog sa caute pe internet si se va lamurii) deci cu tot cu transport, sa zicem, ca pretul s-ar putea dubla si sa fie de 20lei/kg. Ei, de aici si pana la preturi de genul 30 de lei/100g (eu am cumparat la acest pret inainte sa aflu aceste lucruri) e vorba de o lipsa de bun simt, si un lant mare de intermediari pana la noi, cei care cumparam produsul final. (si acest mecanism este valabil si la multe alte produse, dar asta este deja un alt topic, pe care cine stie, poate o sa-l aduc odata in dezbatere)" 

Exemplele ar putea continua zic eu si cu alte produse gen untul de cocos, pudra de roscove etc. 

Dar mai multe exemple nu ar face decat sa intareasca ceea ce spuneam mai sus ca, daca un produs este cu adevarat eco, bio, organic, este prea putin verificabil, ba mai mult pretul ridicat al unui produs nu face din start acel produs nici eco, nici  bio si nici organic. 

Sspunea cineva pe un forum ca prefera sa platesca un pret mare la produsele "eco, bio, organice" pentru ca pretul ridicat inseamna ca "localnicii primesc un pret corect pentru munca lor" Asta e foarte amuzanta. 
Asa cum este indoielnica calitatea de eco, bio, organic la fel e de indoielnica si povestea asta cu pretul corect. Pret corect pentru cine? Pentru cei care comercializeaza produsele si fac bani din chestia asta mizand pe naivitatea noastra si pe goana asta nebuna care a inceput de ceva vreme dupa produse bio, eco, organice, as spune eu fara sa ma insel prea tare. 

A fii extrem de sigur ca e bio, eco, organic, ca localnicii primesc pretul corect presupune sa verifici cu proprii ochi si sa tragi concluzii cu propria-ti minte. Cum nimeni nu prea poate verifica aceste lucruri de unul singur si sa traga o concluzie corecta eu una prefer sa cumpar produse mai putin certificate eco, bio, organic, fair price si asa mai departe si sa ma gandesc si la buzunarul meu. 

Nu cred ca merita sa dai o caruta de bani pe un produs care are in spate mult marketing, multe etichete si multe certificari de toate felurile. 

Parerea mea....

cum am petrecut ziua de 1 Decembrie

Se ia 1 bucata copil de 8 ani nascut chiar de 1 Decembrie si impreuna se trece la elaborarea unei petreceri pentru copii.... Si daca este petrecere de ziua de nastere trebuie musai sa nu lipseasca tortul, si ce tort e mai frumos si mai aratos ca cel facut in casa??? Tortul facut impreuna cu sarbatorita a iesit cel mai frumos tort facut vre-o data....de mine si de ea.
Se iau ingredientele de baza pentru blat (oua, faina, zahar), se implica si copilul in procesul de creare si coacere a blatului, se da blatul la cuptor si se asteapta...atat cat este necesar. Dar impreuna cu un copil care tocmai implineste 8 ani " a astepta" pare a fi un lucru imposibil.

Vazand-o pe Andreea, sarbatorita noastra de ieri, cum aprindea la fiecare 5 minute butonul de la cuptor si se uita curioasa inauntru, chiar mi s-a parut imposibil notiunea de asteptare. Dupa fiecare 5 minute de uitare curioasa in cuptor Andreea venea la mine si ma intreba E gata? De fiecare data primea acelasi raspuns: mai dureaza putin. De fiecare data mai dureaza asta sau putin, nu m-am lamurit care dintre ele, dar cert e ca raspunsul primit era acompaniat de o grimasa mica. Cum sa nu faci grimase cand te gandesti de anul trecut la tortul de 8 ani.
In final a sosit si raspunsul mult astept la intrebarea e gata....da era gata..dar nu chiar gata ca mai trebuie sa se si raceasca blatul....Noroc ca e frig afara si s-a racit repede.
Andreea nostra roia pe langa masa curioasa si intrigata de ce urmeaza si cum se asambleaza totul. Am facut un tort cu crema rosie, glazura de ciocolata si blat alb.

La fiecare miscare in procesul de asamblare se zareau intr-un coltisor niste ochisori mici de fetita curioasa...parca spuneau wow wow wow....deci asa se face..........mmmmm
Am taiat o forma dreptunghiulara, am cremuit-o cu crema noastra rosie, deasupra i-am turnat din belsug ciocolata de casa, si, din blatul ramas am decupat 8 inimioare, cate 1 pentru fiecare an si suficiente pentru a scrie Andreea si cifra 8. Am asezat deasupra ciocolatei minunatele noastre inimi si apoi le-am acoperit cu ciocolata,  din belsug. Am luat crema de branza si am scris cate o litera din numele sarbatoritei pe fiecare inimoara si in final am scris si cifra magica 8. Am adaugat 8 lumari albe si gata tortul.
Si ca sa o citam pe Andreea " este cel mai frumos tort si cea mai frumoasa zi de nastere". Tortul si petrecerea au fost de mare succes. Acum ne gandim intens la tortul de 9 ani. Ce-o sa fie, cum o sa fie...si desigur daca am petrecut asa frumos 1 Decembrie, anul care vine de 1 Decembrie trebuie sa reeditam momentul, la cererea publicului spectator.

Imediat ce o sa intram in posesia pozelor cu tortul nostru, dupa developare :D o sa le postam. Pe principiul ca o imaginea face mai mult decat 1000 de cuvinte ;)